Un text filozofic important continuă să iradieze chiar și după ce primul val al receptării sale a trecut. Scrisoarea despre „umanism“, adresată de Martin Heidegger lui Jean Beaufret în 1946 și publicată în anul imediat următor, este, fără îndoială, un astfel de text ce continuă să ne provoace, la mai bine de 70 de ani de la apariția sa, prin densitatea temelor și prin forța sa meditativă. Pornind de la întrebarea centrală a lui Jean Beaufret – Comment redonner un sens au mot „humanisme“? –, Heidegger susține că modul analitic-existențial din Ființă și timp (1927) de a pune întrebarea cu privire la ființa omului nu poate fi redus la temele curente ale existențialismului francez (intrând astfel în dispută cu eseul lui Sartre apărut în 1946, L’existentialisme est un humanisme). Astfel făcând, Heidegger aduce în discuție problemele filozofice care domină cea de-a doua etapă a gândirii sale. Tocmai pentru a arăta importanța acestui text heideggerian, studiile cuprinse în acest volum, care pornesc în mare parte de la conferința organizată de Societatea Română de Fenomenologie în 2017 la Facultatea de Filosofie a Universității din București, abordează fiecare în parte câte o temă centrală a Scrisorii despre „umanism“, asumând ca titlu câte un citat din acest text.
ISBN: 978-606-697-057-0 (paperback)
ISBN: 978-606-8266-48-0 (ebook)
Volum publicat în cadrul proiectelor: Phenomenological Approaches to the Anthropological Difference (PN-II-RU-TE- 2014-4-0630) și The Ethico-Political Relevance of Thinking. An Interdisciplinary Approach to the Relation Between Thinking and Action (PN-II-RU-TE-2014-4-2881)
SUMAR
Cristian Ciocan, Bogdan Mincă: Introducere
I. Gândire – acțiune – techne
- Bogdan Mincă: „… esența acțiunii este aducerea la împlinire”
- Remus Breazu: „Caracterizarea gândirii ca theōria […] are loc dintru început înăuntrul interpretării «tehnice» a gândirii“
- Raluca Bujor: „Când gândirea […] își dobândește trecere ca τέχνη”
II. Diferența antropologică: omul și animalul
- Cristian Ciocan: „Corpul omului este esențialmente altceva decât un organism animal“
- Alexandru Bejinariu: „…[a] rămâne alungat definitiv în domeniul esenței lui animalitas”
- Paul Gabriel Sandu: „… ceea ce atribuim noi omului ca animalitas, plecând de la o comparație cu «animalul», se întemeiază tot în esența ec-sistenței“
III. Ființă și gândire
- Cătălina Condruz: „Când își respectă propria-i esență, filozofia nu progresează defel“
- Mădălina Guzun: „Putința îndrăgirii este aceea «prin forța» căreia ceva este capabil să fie în chip autentic“
- Lucian Ionel: „… tocmai prin caracterizarea ca «valoare» îi este răpită lucrului astfel evaluat demnitatea sa“
